TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
turlac, -ă, turlaci, -ce adj. (pop.) beat, în stare de ebrietateSursa: Dicționar de argou al limbii române turlác (pop., fam.) adj. m., pl. turláci; f. turlácă, pl. turláceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită turlác m. (d. Turlacĭ, alt nume al Găgăuților, de unde vine și numele satuluĭ Turlacĭ, lîngă Cetatea Albă, și, probabil, și turc. torlak, tînăr stricat orĭ prost; sîrb. torlâak, care nu vorbește curat nicĭ sîrbește, nicĭ bulgărește, fanfaron). Fam. Amețit, mahmur, cam beat. Nicĭ Turc, nicĭ Turlac, ĭa un fleac, nehotărît, neclasificat, ridicul (nicĭ cîne [!], nicĭ ogar). V. tulnic 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
turlac a. fam. amețit de vin: cu capul de somn umflat și la minte cam turlac POP. [Turc. TURLAK, leneș, idiot].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”; sb. torlak „fanfaron”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
țurlác, țurláci, s.m. (reg.) cioban ardelean.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme