ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Bg. zemnik.Sursa: Dicționarul limbii române moderne zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.
Sursa: Dicționaru limbii românești
zemnic n. un fel de bordeiu adâncit în pământ. [Bulg. ZIMNIK, bordeiu de iarnă (din ZIMA, iarnă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)