VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. (Livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferință. [Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă].
Sursa: Dicționar de neologisme
VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferință. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vicisitúdine s. f., g.-d. art. vicisitúdinii; pl. vicisitúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *vicisitúdine f. (lat. vicissitúdo, -údinis). Schimbare de lucrurĭ, de soartă, de împrejurărĭ, peripeție: vicisitudinile vĭețiĭ, soarteĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
vicisitudine f. 1. schimbarea lucrurilor cari se succed: vicisitudinea anotimpurilor; 2. nestatornicia, schimbarea lucrurilor omenești: vicisitudinile soartei; 3. variațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
VICISITÚDINE, vicisitudini, s. f. Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferință. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)