VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a VEZICATÓR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme
VEZICATÓR, -OÁRE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
vezicatór1 adj. m., pl. vezicatóri; f. sg. și pl. vezicatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită vezicatór2 s. n., pl. vezicatoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită VEZICATÓR, -OÁRE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)