UT s. m. invar. Vechea denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ut (înv.) s. m., pl. ut
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
*ut m. Muz. Do. V. do.
Sursa: Dicționaru limbii românești
UT s. m. (înv.) Denumire a notei do. – Din germ. Ut, fr. ut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)