URBANITÁTE s. f. (Rar) Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a URBANITÁTE s.f. (Rar) Purtare, atitudine civilizată; politețe, bunăcuviință; urbanism (2). [Cf. fr. urbanité, lat. urbanitas].
Sursa: Dicționar de neologisme
URBANITÁTE s. f. comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism (2). (< fr. urbanité, lat. urbanitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
urbanitáte s. f., g.-d. art. urbanitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *urbanitáte f. (lat. urbánitas, -átis). Fig. Calitatea de a fi urban, politeță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
urbanitate f. politeță ce dă uzul lumii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
URBANITÁTE s. f. (Rar) Comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)