Definiția cuvântului târâtor

Am găsit 4 definiții pentru cuvantul/cuvintele târâtor:

taratór n., pl. oare (turc. bg. tarator). Cov. Sec. 19. Scordalea.
Sursa: Dicționaru limbii românești

TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. - Târî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Cuvinte aleatoareirigat | mătălică | deculator | corcitură | anaptixă

Cuvintemisogin | târâtor | zgîtie | înfigeați | magazinaj

;

Informații

Proiecte

Despre noi

Platforma educationala pentru copii, parinti si profesori. Pune intrebari si primeste raspunsuri de la profesori si utilizatori experimentati. Transmite sugestii, povesti, articole etc.