TRÍVIUM s. n. Parte a învățământului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. [Pr.: -vi-um] – Din lat., fr. trivium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a TRÍVIUM s.n. 1. (Liv.) Punct în care se întâlnesc sau se întretaie trei drumuri. 2. (În evul mediu) Ciclu al învățământului elementar, cuprinzând gramatica, retorica și dialectica. [Pron. -vi-um. / < fr. trivium, cf. lat. trivium – răspântie unde se întâlnesc trei drumuri].
Sursa: Dicționar de neologisme
TRÍVIUM s. n. primul ciclu al învățământului elementar medieval (gramatica, retorica și dialectica), urmat de quadrivium. (< lat., fr. trivium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
trívium (-vi-um) s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *trívium n. (cuv. lat. care înseamnă „treĭ căĭ”). În evu mediŭ, învățămîntu care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. V. quadrivium.
Sursa: Dicționaru limbii românești
trivium n. partea învățământului medieval ce coprindea gramatica, retorica și dialectica. V. quadrivium.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TRÍVIUM s. n. Parte a învățământului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica și dialectica. [Pr.: -vi-um] – Din lat., fr. trivium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)