Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele teatru:

TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune. ◊ Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă; teritoriu, loc unde au loc acțiuni militare ample în timp de război. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

TEÁTRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întâmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron].
Sursa: Dicționar de neologisme

TEÁTRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta în fața unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. instituție artistică destinată reprezentării spectacolelor. 3. totalitatea lucrărilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentație scenică. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfășoară un eveniment, o acțiune. ♦ ~ de război = vast spațiu terestru, maritim, aerian în care se duc acțiuni militare de mare importanță politico-strategică; (în trecut) ~ de operații = teritoriu unde se desfășoară acțiuni de luptă. (< fr. théâtre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

teátru (-re), s. n.1. Spectacol. – 2. Instituție de cultură care organizează spectacole. – Mr. θeatru. Fr. théâtre, și mai înainte (se. XVIII) din ngr. θέατρον. – Der. teatral, adj., din fr. théâtral; teatricesc, adj. (înv., teatral), după ngr. θεατριϰός.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*teátru (ea 2 silabe) n., pl. e (lat. theátrum, d. vgr. théatron). Casă în care actoriĭ joacă diferite pĭese (comediĭ, tragediĭ) și în care publicu îșĭ plătește locu: a zidi un teatru. Arta teatrală, profesiunea de actor: a se destina teatruluĭ. Arta de a compune pĭese teatrale: regulele teatruluĭ. Culegere de pĭese teatrale ale uneĭ epoce, uneĭ țărĭ saŭ unuĭ autor: teatru antic, teatru francez, teatru luĭ Alexandri. Fig. Întîmplare comică saŭ tragică: a fost adevărat teatru acolo. Prezident de teatru, prezident fără autoritate. Teatru războĭuluĭ, locu unde se desfășoară războĭu.
Sursa: Dicționaru limbii românești

teátru (tea-tru) s. n., art. teátrul; pl. teátre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

teatru n. 1. locul unde se dau reprezentațiuni dramatice: se duce la teatru; 2. scenă: regulele teatrului; 3. arta, profesiunea de actor: a se destina teatrului; 4. literatură dramatică: teatru la Greci; 5. culegere de opere dramatice ale unui autor: Teatrul lui Alexandri; 6. locul unde se petrec fapte sau evenimente însemnate: teatrul răsboiului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TEÁTRU, teatre, s. n. I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; p. ext. instituție de cultură care organizează spectacole. 2. Spectacol, reprezentație dramatică. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezintă la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scenă. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși. 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă. ♦ Profesia de actor, de regizor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune, ◊ Teatru de operații (sau de război) = teritoriu, spațiu maritim sau aerian unde în timp de război au loc acțiuni militare de o mare importanță strategică. – Din fr. théâtre, lat. theatrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)