SURVENÍRE, surveniri, s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a SURVENÍRE s.f. Faptul de a surveni. [< surveni].
Sursa: Dicționar de neologisme
surveníre s. f., g.-d. art. surveníriiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită SURVENÍRE s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
survenire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul surveni