SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a superpúne (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. superpún, 2 sg. superpúi, 1 pl. superpúnem; conj. prez. 3 să superpúnă; ger. superpunấnd; part. superpúsSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
superpune v. a pune un lucru peste altul.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (înv.) A suprapune. – Super1- + pune (după fr. superposer).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)