Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele subinteles:

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUBÎNȚELÉS s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!subînțelés (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără sâ fie exprimat. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu].
Sursa: Dicționar de neologisme

SUBÎNȚELÉS s. n. ceea ce reiese sau se înțelege de la sine. ♦ a vorbi cu ~ = a face anumite aluzii. (< subînțelege)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

!subînțelés (su-bîn-/sub-în-) s. n., pl. subînțelésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

subînțeles a. și n. 1. ceea ce se subînțelege; 2. cugetat, dar nu exprimat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

*subînțelés, -eásă adj. Care se subînțelege (cugetat, dar nu exprimat). S. n., pl. urĭ. Lucru care se subînțelege: o frază cu subînțelesurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

SUBÎNȚELÉS1, subînțelesuri, s. n. Ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie. ◊ Expr. A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBÎNȚELÉS2, -EÁSĂ, subînțeleși, -se, adj. Care reiese sau se înțelege de la sine, fără sâ fie exprimat. – V. subînțelege.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

subînțeles - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul subînțelege