STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.Sursa: Dicționarul etimologic român struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).Sursa: Dicționarul etimologic român struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
struț1 (pasăre) s. m., pl. struțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătoriĭ de struțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.Sursa: Dicționarul etimologic român struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).Sursa: Dicționarul etimologic român
struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
struț1 (pasăre) s. m., pl. struțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătoriĭ de struțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre alergătoare mare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, întrebuințate ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a struț, strúțuri, s.n. (reg.) 1. carabină mică; struțac. 2. buchet (de flori).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος.Sursa: Dicționarul etimologic român struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi).Sursa: Dicționarul etimologic român struț, -uri, s.n. – Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): „Frunză verde, măr, măruț / Toți feciorii poartă struț” (Calendar 1980: 94); „Nu se putea pomeni la intrarea în ceata de colindători fără struț, la căciulă. În componența lui intrau flori de iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului, locul struțului vegetal a fost luat de struțul de hârtie” (Bilțiu 1996). – Din germ. Strauβ „buchet„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
struț1 (pasăre) s. m., pl. struțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită struț2 (reg.) (buchet de flori) s. n., pl. strúțuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită struț m. cea mai mare din toate păsările, locuiește în Africa și într’o mare parte a Aziei, se vânează pentru penele sale (Struthio camelus). [Lat. STRUTHIO].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
struț n. Tr. buchet. [Nemț. STRAUSS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
1) struț m. (rudă cu țurțurĭ). Mold. Pl. Țurțurĭ (rev. I. Crg. 4, 60).
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) struț m. (it struzzo, d. lat. strúthio, care e vgr. struthion. Cp. cu papagal). Cea maĭ mare pasăre din timpurile noastre (că odinioară au existat și maĭ marĭ). Stomah de struț, stomah care mistuĭe tot, stomah foarte sănătos. – L. V. și strutocámil, pl. lĭ, și -ámilă f., pl. e (ngr. struthokámilos). V. casoar, nandu, dront. – Struțu locuĭește pin Africa tropicală. Are aripĭ cu pene moĭ, așa în cît nu poate zbura. Dar la fugă e neîntrecut, în înălțime ajunge pînă la 2,50 m. Există și crescătoriĭ de struțĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
3) struț n., pl. urĭ (germ. strauss). Trans. Buchet.
Sursa: Dicționaru limbii românești
4) struț n., pl. urĭ. Carabină, pușcă scurtă.(Aricescu, Ist. Revol. Rom. d. 1821, pag. 30, Craĭova, 1874, tip. Chițu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
STRUȚ1, struți, s. m. Pasăre mare alergătoare de stepă, cu picioare lungi și puternice, cu gât lung și golaș, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenușii, folosite ca podoabă, care trăiește îndeosebi în regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine. – Din it. struzzo.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) STRUȚ2, struțuri, s. n. (Reg.) Buchet de flori. – Din struț1 (cu sensul după germ. Strauss „struț1” și „buchet”).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)