SEPTÉMVRIE s. m. v. septembrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a septémvrie s. m. – A noua lună a anului. – Var. septemvre, septembr(i)e. Mr. septembriu. Ngr. σεπτέμβριος, parțial prin intermediul sl. septębrĭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 130) ultima var. din lat. September (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român
Septemvrie m. a noua lună a anului (a șaptea în calendarul roman): Septemvrie se numește de popor Răpciune. [De origină slavo-greacă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
SEPTÉMVRIE s. m. v. septembrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)