SELF s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, însuși. ◊ Bobină de self (și s.n.) = bobină folosită în telegrafia fără fir, constituind rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. // Element prim de compunere savantă, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].
Sursa: Dicționar de neologisme
SELF1- elem. „el însuși”, „auto”. (< fr. self-, engl. self)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
SELF2 s. n. 1. singur, propriu, însuși. ♦ bobină de ~ (și s. n.) = bobină în telegrafia fără fir, rezistențe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. 2. (biol.) individualitatea unui organism în raport cu tot ce îl înconjură. (< engl. self)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ȘELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. [Scris și schelf. / < germ. Schelf].
Sursa: Dicționar de neologisme
ȘELF s. n. regiune a fundului bazinelor oceanice între linia de țărm și povârnișul continental; platformă continentală. (< germ. Schelf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
șelf s. n., pl. șélfuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ȘELF, șelfuri, s. n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de țărm și povârnișul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)