RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie. – Din it. ricercare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a RICERCÁR s.n. v. ricercare.
Sursa: Dicționar de neologisme
RICERCÁR s. n. (muz.) compoziție instrumentală polifonică cu formă liberă în stil de contrapunct, care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. (< it. ricercare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ricercár s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. – Din it. ricercare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)