REFORMÁRE, reformări, s. f. Acțiunea de a (se) reforma și rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a REFORMÁRE s.f. Acțiunea de a reforma și rezultatul ei. [< reforma].
Sursa: Dicționar de neologisme
REFORMÁRE s. f. acțiunea de a reforma. ◊ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
reformáre s. f., g.-d. art. reformắrii; pl. reformắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
reformare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul reforma