PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui para3. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Para3 + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a părălúță f., pl. e (d. para f.). Para mică, bănuț. Monetă de aramă de 1 ban saŭ 2 (Munt.). Pl. Bănuțĭ, bănușeĭ, o plantă (Munt.). Banĭ, avere: cocoana asta are părăluțe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
părălúță s. f., g.-d. art. părălúței; pl. părălúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită părăluță f. 1. para măruntă, bănuț; 2. pl. bani: avea părăluțe bunicele; 3. pl. Bot. bănuței.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv la lui para3. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Parale (pl. lui para3) + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)