PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!prosterná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosterneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
!prosterná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosterneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Din fr. prosterner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)