PROSCÉNIU, proscenii, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [Var.: proscénium s. n.] – Din lat., fr. proscenium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PROSCÉNIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion].
Sursa: Dicționar de neologisme
PROSCÉNIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr. proscenium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*proscéniŭ n. (lat. pro-scenium, d. vgr. proskénion, d. pró, înainte, și skené, scenă). Partea cea maĭ înaintată (aceĭa de pe care vorbeaŭ actoriĭ) în teatru antic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
PROSCÉNIU s. n. v. proscenium.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)