PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr. pronaos, cf. gr. pro – înainte, naos – templu].
Sursa: Dicționar de neologisme
*prónaos și (în declinare) -ós n., pl. urĭ (ngr. prónaos și -on, vgr. -on, d. naós, templu). Rar. Pridvor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pronáos s. n., pl. pronáosuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pronaos n. tinda bisericii rezervată femeilor. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)