PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a prinsoare, prinsori s. f. (intl., înv.) închisoareSursa: Dicționar de argou al limbii române
prinsoáre f., pl. orĭ (d. prins, mă prind). Captivitate saŭ și închisoare (Rar). Rămășag, obligațiune mutuală de a plăti adversaruluĭ o sumă anumită dacă se va întîmpla cum zice el: Tu zicĭ că nu va ploŭa mîne [!]. Eŭ fac (saŭ pun) prinsoare pe 10 francĭ că va ploŭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești
prinsoáre (pop.) s. f., g.-d. art. prinsórii; pl. prinsóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită prinsoare f. 1. închisoare (sens învechit); 2. îndatorire mutuală între persoane, cari susțin lucruri contrare, de a plăti o sumă anumită celui ce va avea dreptate: a pune prinsoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PRINSOÁRE, prinsori, s. f. 1. (Pop.) Rămășag, pariu. 2. (Înv.) Faptul de a fi captiv, prizonier; (concr.) închisoare. ♦ Capcană pentru animale. – Prins2 + suf. -oare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)