Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele pos:

pos, posuri, s.n. (înv.) altoi; răsad; plantă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

pos (-suri), s. n. – Batic. – Var. Banat poșe. Tc. (bg.) poș, sb. poša (Tiktin; Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român


pos, V. posurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

POȘ, poșuri, s. n. Poștie1. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

POȘ s.n. Cornet din pânză densă prevăzut la un cap cu șpriț de metal, folosit în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. [< fr. poche].
Sursa: Dicționar de neologisme

poș1, póșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. turban ușor de mătase neagră, brodată cu fir. 2. basma, tulpan; broboadă; șal.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

poș2, póșuri, s.n. (reg.) 1. alică mijlocie sau mare, folosită la vânătoare; bucățică de fier folosită în loc de alică. 2. (în forma: poș) glonț de vânătoare; cartuș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

POȘ s. n. cornet din pânză densă, prevăzut la un cap cu șpriț de metal, în bucătărie pentru turnarea unor compoziții. (< fr. poche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

poș (póșuri), s. n. – Plantă. Origine necunoscută. După Scriban, din part. lui a pune. Cuvînt folosit numai o dată, de Barac (1838).
Sursa: Dicționarul etimologic român

1) poș n., pl. urĭ (turc. poșu, cealma ușoară soldățească; bg. poš, basma). Rar azĭ. Tulpan, casîncă. – În Ban. poșă f., pl. e (sîrb. poša).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) poș n., pl. urĭ (orig. neșt.). Sud. Poștă, alic mare de lupĭ: șerpiĭ nu se pot împușca de cît [!] cu poșurĭ de argint (Șez. 36, 26). V. zburătură.
Sursa: Dicționaru limbii românești

poș (înv., reg.) s. n., pl. póșuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

poș n. turban ușor de mătase neagră brodată cu fir (în cântecele dobrogene și oltene): peste poșul cel din cap tu ți-ai pus un calpac POP. [Turc. POȘ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

POȘ, poșuri, s. n. (Înv. și reg.) Alică de dimensiuni mari; poștie1. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)