PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăí vb. IV.] – Pleosc + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a pleóscăĭ și -ĭésc (eo dift.) v. tr. (d. pleosc saŭ plescăĭ). Se zice despre apă, palmă saŭ limbă cînd se izbește și produce un huĭet: valurile pleoscăĭaŭ între stîncĭ, s´a auzit o palmă pleoscăind, mitocanu pleoscăĭește (saŭ: plescăĭește) din limbă după ce bea vin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
pleoscăí (a ~) (pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleóscăi, 3 pleóscăie, imperf. 3 sg. pleoscăiá; conj. prez. 3 să pleóscăieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită pleoscăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (cu limba, degetele, mâinile, etc.); 2. a se întreciocni: valurile apei încet pleoscăiau. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăí vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PLEOȘCĂÍ vb. IV v. pleoscăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a PLEOȘCĂÍ vb. IV v. pleoscăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)