PAUCA, SED BONA (lat.) puține, dar bune – Nu cantitatea ci calitatea contează. V. și Non multa, sed multum.Sursa: Dicționar enciclopedic PÁUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
páucă, páuce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
páucă (páuce), s. f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban.Sursa: Dicționarul etimologic român páucă f., pl. e (germ. pauke, d. lat. búccina, bucĭum. V. peucă). Vechĭ. Timpină, tarabană.
Sursa: Dicționaru limbii românești
páucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. páucei; pl. páuceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită paucă f. tâmpină: începură a suna din pauce, din trâmbițe și din surle OD. [Nemț. PAUKE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
PAÚCĂ, pauce, s. f. (înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) PĂUCA, com. în jud. Sibiu, situată în pod. Secașelor; 2.187 loc. (2003). În satul P., menționat documentar în 1309, au fost descoperite vestigiile unei așezări neolitice (milen. 3 î. Hr.), în care s-au găsit vase ceramice pictate, figurine antropomorfe ș.a. În satul P. se află o biserică ortodoxă, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18) și o biserică evanghelică (1804), iar în satul Presaca, biserica de lemn Sf. Treime (sec. 18).Sursa: Dicționar enciclopedic PĂUCA, Simona (n. 1969), gimnastă română. Campioană olimpică (Los Angeles, 1984) cu echipa și în proba de paralele inegale.Sursa: Dicționar enciclopedic