osiác, osiéci, s.m. (reg.) copac uscat, ciolpan.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
osiác m., pl. ecĭ (d. osie?). Olt. Cĭolpan, copac uscat: la valea cu osiacu șĭ-a mutat neĭca conacu (CL. 1922, 367). Fig. Slab ca un osiac.
Sursa: Dicționaru limbii românești