ORBICULÁR, -Ă, orbiculari, -e, adj. Rotund, globular. ♦ (Substantivat, m.) Mușchi de formă circulară care înconjură pleoapele și buzele, determinând, prin contracție, închiderea și deschiderea acestora. – Din fr. orbiculaire, lat. orbicularis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ORBICULÁR, -Ă adj. Rotund, care descrie o circumferință, circular; orbiculat. ♦ s.m. Mușchi circular plasat în jurul pleoapelor și buzelor, acționând asupra lor. [Cf. fr. orbiculaire, lat. orbicularis].
Sursa: Dicționar de neologisme
ORBICULÁR, -Ă I. adj. globular, rotund; circular. II. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor. (< fr. orbiculaire, lat. orbicularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*orbiculár, -ă adj. (lat. orbicularis). Circular, ca cercu: mușchĭ circular (la gură, la ochĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
orbiculár adj. m., pl. orbiculári; f. orbiculáră, pl. orbiculáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită