OIERÍE1, oierii, s. f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [Pr.: o-ie-] – Oaie + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a OIERÍE2, oierii, s. f. (Rar) Oierit2. [Pr.: o-ie-] – Oier + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
oĭeríe f. Stînă, locu unde se cresc oile.
Sursa: Dicționaru limbii românești
oieríe (pop.) s. f., art. oiería, g.-d. art. oieríei; (stâne) pl. oieríi, art. oieríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită