NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a NEGOCIÉRE s.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].
Sursa: Dicționar de neologisme
NEGOCIÉRE s. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
negociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. negociérii; pl. negociériSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită NEGOCIÉRE, negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
negociere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul negocia