măzác1, măzáci, s.m. (înv.) scriitoraș, conțopist.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
măzác2, măzácă, adj. (înv.) murdar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie).Sursa: Dicționarul etimologic român măzác, -ă adj. (pol. mazacz, mînjitor). Est. Rar. Murdar. S. m. Cant. Scriitoraș, scriitor ignorant, mîzgălitor [!]. V. posac.
Sursa: Dicționaru limbii românești