MĂSURÁT1 s. n. Măsurare. – V. măsura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MĂSURÁT2, -Ă, măsurați, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat; mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre pași, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
măsurát, -ă adj. Regulat: pas măsurat. Fig. Circumspect: ton măsurat. Adv. Cu măsură: a vorbi măsurat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
măsurát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂSURÁT1 s. n. Măsurare. – V. măsura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MĂSURÁT2, -Ă, măsurați, -te, adj. 1. (Despre corpuri, fenomene, dimensiuni) Determinat, evaluat. 2. Limitat; mărginit. 3. Fig. Moderat, cumpătat, cu măsură. ♦ (Despre pași, mers etc.) Domol, tacticos. – V. măsura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
măsurat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul măsura