MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a măjár m. (d. măjă). Mold. Vechĭ. Negustor de pește. – Și măjer.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!măjár (înv., reg.) s. m., pl. măjáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MĂJÁR, măjari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care transporta pește sau care făcea negustorie cu pește; p. ext. pescar. [Var.: măjér s. m.] – Majă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)