MONOSILÁBIC, -Ă adj. (despre cuvinte) cu o singură silabă. ◊ (despre limbi) format din monosilabe; unisilabic. (< fr. monosyllabique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOSILÁBIC, -Ă, monosilabici, -ce, adj. Care are o singură silabă; format din monosilabe. ♦ (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. – Din fr. monosyllabique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOSILÁBIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu o singură silabă; (despre limbi) format din cuvinte monosilabe. [Cf. fr. monosyllabique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*monosilábic, -ă adj. (mono- și silabic). Adv. Pin [!] monosilabe: a te exprima monosilabic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
monosilábic adj. m., pl. monosilábici; f. monosilábică, pl. monosilábiceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită monosilabic a. compus din monosilabe.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a