MIRMIDÓN s. m. 1. (mit.) pitic. 2. (fig.) om fără importanță, fără valoare. (< fr. myrmidon, lat. myrmidones)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MIRMIDÓN s.m. (Mit.) Pitic. ♦ (Fig.) Om fără importanță, fără valoare. [< fr. myrmidon, cf. gr. myrmidones – numele unei populații din Tracia].
Sursa: Dicționar de neologisme
MIRMIDON (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Populație antică care ar fi trăit în Tesalia și al cărei rege ar fi fost Achile. 2. P. ext. Persoană de mică înălțime. pitic. ♦ Fig. Om fără importanță, fără valoare.Sursa: Dicționar enciclopedic mirmidón (livr.) s. m., pl. mirmidóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Mirmidon n. 1. Mit. numele unui popor foarte pitic al cărui rege fu Achile; 2. fig. om de puțin merit și cu pretențiuni exagerate sau ridicole.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
MIRMIDÓN s. m. 1. (mit.) pitic. 2. (fig.) om fără importanță, fără valoare. (< fr. myrmidon, lat. myrmidones)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MIRMIDÓN s.m. (Mit.) Pitic. ♦ (Fig.) Om fără importanță, fără valoare. [< fr. myrmidon, cf. gr. myrmidones – numele unei populații din Tracia].
Sursa: Dicționar de neologisme
MIRMIDON (‹ fr.) s. m. 1. (La pl.) Populație antică care ar fi trăit în Tesalia și al cărei rege ar fi fost Achile. 2. P. ext. Persoană de mică înălțime. pitic. ♦ Fig. Om fără importanță, fără valoare.Sursa: Dicționar enciclopedic mirmidón (livr.) s. m., pl. mirmidóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Mirmidon n. 1. Mit. numele unui popor foarte pitic al cărui rege fu Achile; 2. fig. om de puțin merit și cu pretențiuni exagerate sau ridicole.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)