METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr. métronome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METRONÓM, metronoame, s.n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. métronome, cf. gr. metron – măsură, nomos – regulă].
Sursa: Dicționar de neologisme
*metronóm n., pl. oame (vgr. métron, măsură, și nómos, regulă, lege). Un fel de péndul [!] care servește la marcat măsura în muzică (inventat de Mälzel, n. la 1772 în Regensburg, m. la 1838 în Philadelphia).
Sursa: Dicționaru limbii românești
METRONÓM (‹ fr. {i}; {s} metro- + gr. nomos „regulă”) s. n. Instrument (inventat de muzicianul german J.N. Maelzel în 1816) care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale, de regulă un timp muzical. Are o frecvență de 40-208 oscilații pe minut.Sursa: Dicționar enciclopedic metronóm (me-tro-) s. n., pl. metronoámeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr. métronome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
METRONÓM, metronoame, s.n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane
METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. métronome, cf. gr. metron – măsură, nomos – regulă].
Sursa: Dicționar de neologisme
*metronóm n., pl. oame (vgr. métron, măsură, și nómos, regulă, lege). Un fel de péndul [!] care servește la marcat măsura în muzică (inventat de Mälzel, n. la 1772 în Regensburg, m. la 1838 în Philadelphia).
Sursa: Dicționaru limbii românești
METRONÓM (‹ fr. {i}; {s} metro- + gr. nomos „regulă”) s. n. Instrument (inventat de muzicianul german J.N. Maelzel în 1816) care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale, de regulă un timp muzical. Are o frecvență de 40-208 oscilații pe minut.Sursa: Dicționar enciclopedic
metronóm (me-tro-) s. n., pl. metronoámeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)