MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina. – V. marina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MARINÁRE s.f. Acțiunea de a marina și rezultatul ei; conservare; preparare, condimentare. [< marina].
Sursa: Dicționar de neologisme
MARINÁRE (‹ marina) s. f. Procedeu de preparare a cărnii, a peștelui, a legumelor și a unor fructe în scopul conservării lor, bazat pe acțiunea acidului acetic, singur sau asociat cu sare de bucătărie; uneori se mai adaugă diferite condimente, sos de tomate, zahăr etc.Sursa: Dicționar enciclopedic !marináre s. f., g.-d. art. marinắrii; pl. marinắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina. – V. marina.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
marinare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul marina