MARCÁT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a MARCÁT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
*marcát, -ă adj. (fr. marqué, it. marcato). Accentuat, pronunțat, bine indicat: a avea trăsăturĭ marcate. Fixat, asignat, însemnat: moment marcat. Adv. În mod marcat, distinct: a cînta marcat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
marcát s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită marcat a. 1. ce poartă o marcă sau un semn de recunoaștere: rufe marcate; 2. fixat dinainte, predestinat. ║ n. acțiunea de a marca: marcatul rufelor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
MARCÁT1 s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) MARCÁT2, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă1 (1). ♦ (Despre obiecte de metal prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat. – V. marca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
marcat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul marca