JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUSTIFICÁȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JUSTIFICÁȚIE s.f. v. justificațiune.
Sursa: Dicționar de neologisme
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)