JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo) – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jep1 (jip), s.m. sg. (reg.) 1. Bube pe pielea câinilor și a porcilor; murdărie, jeg, slin. 2. Murdărie pe pielea omului; jeg, slin, râp.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
jep2, jepi, s.m. (reg.) Tulei de porumb; cocean.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
1) jep m. Munt. Jnep.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) jep și jip m., pl. urĭ (ung. ?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jep (arbust) s. m., pl. jepiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jep n. boală de piele la câini. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pământ, cu frunze în formă de ace, răspândit în regiunea alpină sub formă de tufișuri; jneapăn (1) (Pinus mugo). – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)