ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj. 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. (Despre caractere tipografice; și substantivat, f.) Cursiv. – Din fr. italique, lat. italicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr. italique, lat. italicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ITÁLIC, -Ă adj. 1. Care ține de Italia antică. 2. (Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr. italique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*itálic, -ă adj. (lat. italicus). Italienesc (vorbind de Italia din timpu Romanilor). Litere italice, cursive.
Sursa: Dicționaru limbii românești
itálic adj. m., pl. itálici; f. itálică, pl. itáliceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită italic a. ce ține de Italia antică: popoare italice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. Adj., s. f. (Literă) cu caractere cursive. – Din fr. italique, lat. italicus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)