insurgéntă s. f., g.-d. art. insurgéntei; pl. insurgénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INSURGÉNȚĂ, insurgențe, s. f. (Rar) Insurecție; răscoală. – Din fr. insurgence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INSURGÉNȚĂ s. f. insurecție; răscoală, revoltă. (< fr. insurgence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSURGÉNȚĂ s.f. (Rar) Răscoală, insurecție. [Cf. fr. insurgence].
Sursa: Dicționar de neologisme
insurgénță s. f., g.-d. art. insurgénței; pl. insurgénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INSURGÉNȚĂ, insurgențe, s. f. Insurecție; răscoală. – Din fr. insurgence.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
insurgenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul insurgent
insurgentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul insurgent