INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCULPÁ vb. tr. (jur.) a învinovăți, a învinui, a acuza. (< fr. inculper, lat. inculpare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCULPÁ vb. I. tr. A învinui, a acuza. [P.i. incúlp. / < fr. inculper].
Sursa: Dicționar de neologisme
inculpá (a ~) (a acuza) vb., ind. prez. 3 incúlpăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită inculpà v. a acuza pe cineva de o greșală, de un delict, de o crimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INCULPÁ, incúlp, vb. I. Tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în fața unei instanțe judecătorești). – Din fr. inculper, lat. inculpare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)