INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCOMODÁ vb. tr. a deranja, a jena, a stingheri. (< fr. incommoder, lat. incommodare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].
Sursa: Dicționar de neologisme
incomodá (a ~) vb., ind. prez. 3 incomodeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită incomodà v. a cauza jenă, a pricinui supărare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
incomoda - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul incomod
incomodă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul incomod