havaét, havaéturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
havaét (havaéturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.Sursa: Dicționarul etimologic român
HAVAÉT v. avaet.Sursa: Dicționar enciclopedic havaet n. V. avaet: mi-a oprit și havaetul judecății FIL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a