HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [Var.: arpagón s. m.] – Din fr. harpagon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
HARPAGÓN s.m. Om zgârcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière].
Sursa: Dicționar de neologisme
*harpagón m. (d. Harpagon, un personagiŭ din Avaru luĭ Molière, d. vgr. ῾arpagé, răpire, furt, ῾arpázo, răpesc. V. harpĭe). Mare avar. – Fem. -oánă, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
harpagon (tip uman) s. m., pl. harpagóniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *Harpagón (personaj) (fr.) [pron. arpag'õ] s. propriu m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Harpagon m. 1. personaj dintr´o comedie de Molière; 2. om foarte avar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [Var.: arpagón s. m.] – Din fr. harpagon.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)