GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesiunea grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a grădinărít n., pl. urĭ. Cultura legumelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
grădinărít s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită GRĂDINĂRÍT s. n. Ocupația, profesia grădinarului; grădinărie. – V. grădinări.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
grădinărit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul grădinări