GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. (Livr.) Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GRATITÚDINE s. f. recunoștință. (< fr. gratitude, lat. gratitudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GRATITÚDINE s.f. Recunoștință. [< lat. gratitudo, cf. fr. gratitude].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gratitúdine f. (după ingratitudine; fr. gratitude). Recunoștință, recunoașterea uneĭ binefacerĭ primite.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gratitúdine s. f., g.-d. art. gratitúdinii; pl. gratitúdiniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gratitudine f. recunoștință pentru o binefacere primită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRATITÚDINE, gratitudini, s. f. Recunoștință. – Din fr. gratitude, lat. gratitudo, -inis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)