GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a GNOM3(O)-, -GNOMÍE elem. „cugetare, maximă; sentință”. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GNOM2 s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].
Sursa: Dicționar de neologisme
GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [† 1541] și care pare a se baza pe vgr. gnóme, inteligență). Nume dat unor piticĭ diformĭ și supranaturalĭ care, după cabaliștĭ jidanĭ, locuĭesc în pămînt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide.
Sursa: Dicționaru limbii românești
gnom s. m., pl. gnomiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gnom m. geniu păzitor de comori îngropate în pământ.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)