FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Fel propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 2. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. phraséologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a FRAZEOLOGÍE s. f. 1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală. 3. disciplină care studiază unitățile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte. (< fr. phraséologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen. -iei. / < fr. phraséologie, cf. gr. phrasis – frază, logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*frazeologíe f. (vgr. phraseología). Construcțiunea frazeĭ particulară uneĭ limbĭ, unuĭ scriitor: frazeologia latină. Înșirare de vorbe goale: frazeologia demagogică.
Sursa: Dicționaru limbii românești
frazeologíe (-ze-o-) s. f., art. frazeología, g.-d. art. frazeologíei; pl. frazeologíi, art. frazeologíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită frazeologie f. 1. construcțiune de frază particulară unei limbi, unui scriitor; 2. vorbe goale, cuvântare deșartă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
FRAZEOLOGÍE, frazeologii, s. f. 1. Totalitatea îmbinărilor frazeologice proprii unei limbi. 2. Disciplină a lingvisticii care studiază unitățile frazeologice din limbă. 3. Mod propriu unei limbi sau unui scriitor de a construi frazele. 4. Fig. Vorbărie fără conținut, care ascunde sărăcia de idei; vorbe goale și umflate; pălăvrăgeală. [Pr.: -ze-o- ] – Din fr. phraséologie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)