Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele familiar:

FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este binecunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

FAMILIÁR, -Ă adj. 1. (despre exprimare, limbaj, comportare) prietenos; simplu, nepretențios. ◊ intim, apropiat, neprotocolar. 2. cunoscut, știut, obișnuit. (< fr. familier, lat. familiaris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

FAMILIÁR, -Ă adj. 1. Neafectat, prietenos; nepretențios. ♦ Intim, de-al familiei. 2. Cunoscut, știut, obișnuit. [Pron. -li-ar. / cf. fr. familier, lat. familiaris].
Sursa: Dicționar de neologisme

*familiár, -ă adj. (lat. familiaris). De familie: vĭață familiară, afacerĭ familiare (uniĭ zic familial, după fr., ceĭa ce nu e recomandabil). Intim, cunoscut de aproape: a fi familiar cu cineva. Bine știut, cunoscut: Parisu e familiar multor Românĭ. Simplu, fără ceremoniĭ: primire familiară, stil familiar. S. m. Intim: acesta e din familiariĭ ministruluĭ. Adv. Ca în familie, intim: a te purta familiar cu cineva.
Sursa: Dicționaru limbii românești

familiár (obișnuit) (-li-ar) adj. m., pl. familiári; f. familiáră, pl. familiáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

familiar a. 1. fără ceremonii, ca în familie: a fi familiar cu cineva; 2. ce se știe din deprindere: scrima îi este familiară; 3. cu totul simplu: stil familiar.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este bine cunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)